Primele frustrari

Incerc sa imi imaginez…

“Am mai putin de 1 m, lumea mea este formata in mare parte din mama si tata, ii iubesc si incerc sa ii ascult si totusi…undeva am gresit. In fiecare dimineata ma duc intr-un loc, in care nu ma simt rau ca ma joc si pap cu alti copii…dar oare ce am gresit de ma tot duc acolo in fiecare zi? Cum sa le zic ca eu vreau sa stau numai cu ei si ca vreau sa se joace toata ziua cu mine?!”

Cred ca toate acestea trec prin capusorul copilasului nostru care a inceput sa se transforme din baietelul fericit, comunicativ si cu somn bun peste noapte in copilul extremelor (cand iubaret la maxim si zburdator prin casa, cand nervos) care a inceput sa se trezeasca dis de dimineata (pe la 5) in plansete si care nu se mai lasa consolat cu nimic. Am ajuns si noi spectatori la crizele de furie ale copilului care incearca sa ne atraga atentia prin lovituri, tipete…la inceput am fost complet depasiti si uimiti. L-am amenintat si initial functiona dar in timp au inceput sa se intensifice. Asa ca acum am adunat toate puterile din lume sa intelegem excesele de furie. Suntem decisi pana la capat sa il acomodam la gradinita si in acelasi timp sa inteleaga ca noi suntem ai lui si nu il lasam.
Si cand ma gandeam in primul an de viata cand va veni ziua cand va trebui sa fim parinti…ei, iata acum. Invata sa tratezi cu atentie si calm un copil care se enerveaza din nimicuri, care are nevoie de atentie dubla din partea amandurora…o mare provocare pentru noi.

Amenintarile nu functioneaza…cel mai bine este cand ii atragem atentia cu cate ceva nou, cand il lasam sa isi faca damblaua cu urcatul bordurii de cate 30 de ori sau cand asteptam linistiti cum studiaza cojile de castane care i se par mici vietuitoare…asta chiar daca ne grabim sa ajungem intr-un suflet la o intalnire sau la cumparaturi. Da, cuvantul cheie este RABDARE si DRAGOSTE. De asta are nevoie el acum si noi incercam sa ii dam din plin. Apoi mereu ne rasplateste cu cate un pupic sau ne uimeste cu randuri si randuri de cuvinte.

Traim perioada extremelor si dupa fiecare 8 seara, cand copilul inca merge cuminte la somn si se si adoarme singur…ne asezam cu internetul, cu psihologii si cu discutii lungi…si ne pregatim pentru urmatoarea zi cand speram sa ii dam mai multa incredere copilului nostru. A trecut prima saptamana de gradinita si azi am inceput-o pe cea de-a doua. Speram sa ne adaptam in curand 😉

DUS_3344

Un an si jumatate

Ne apropiem cu pasi mari de un an si jumatate de cand ne distram in trei.
Cand era mic asteptam cu atata drag sa fie mare si sa mearga, sa fie independent… dar acum parca ma tem sa nu treaca vremea prea repede si sa ajung sa fiu plictisitoare pentru flacaul nostru…eh, sunt si eu un mic egoist :p.

Ne laudam cu o gramada…de la faptul ca vorbeste ca o moara stricata si copiaza fiecare vorba si gest, pana la faptul ca se cere simpatic la somn cand incepe sa ii cada pleoapele, pana la faptul ca este foarte prietenos si sociabil (asa ca integrarea la gradi merge ca unsa). Si sa nu credeti ca avem parte doar de pupaturi si iubareli in toate directiile, ci ne confuntam si cu nervi in funduletz care se activeaza de fiecare data cand nu prea ies lucrurile cum se asteapta. Eh, dar cine mai are timp sa se necajeasca de astea cand ne distram de cum danseaza, de cum vorbeste, de cum ne iubeste si de cum ne smechereste.
Acum stau si ma intreb ca orice mama normala…”oare ce faceam eu toata ziua pana sa fie Felix?!”
Asa am patit si azi cand a ramas pentru prima data la gradi. M-am dus, l-am lasat si eu m-am dus acasa. Wow – parca am rupt o bucata din mine. Si totusi, este sentimenul acela – nah, ce fac acum? Sa ma intind sa stau tolanita? Sa mananc in liniste? Sa ma duc la plimbare? neahh, am gatit 😀 ca doar si asa am casa plina cu familionul si am aratat si eu ca nu m-a luat degeaba de nevasta, ci stiu sa si ingras barbatul :D… chef sa fie!

Am inceput sa postez tot mai rar ca ne-am tot tinut in concedii, musafiri si examene dar promit sa reiau placerea de a scrie si sa impart mai multe din cei mai minunati ani din viata mea.

DUS_2915

Prima zi de gradinita

Daca anul trecut pe vremea aceasta ne pregateam de diversificarea meniului…de la laptic de mama la legume, anul acesta am trecut la treburi mai serioase. Ne-am apucat de gradinarit, cum ii place lu’ tati sa zica.

Tare greu ne-a mai fost sa alegem ce se potriveste cel mai bine pentru puiul nostru si sa fim acceptati in sistemul mult prea aglomerat si sarac in oferte. Gradinita pe care am inceput-o nu este in adevaratul sens al cuvantului gradinita. Sistemul german a dezvoltat asa-numitele “Tagesmutter”, adica un fel de mame dadace care nu au voie sa aiba mai mult de 5 copii in grija. Aceste mame completeaza sistemul deficitar care nu poate oferi un loc la gradinita pentru fiecare copil. Multi parinti aleg Tagesmutter in detrimentul gradinitei deoarece avand mai putini copii in grija, se poate reactiona mai bine la nevoile copilului. Noi nu am ales din acest motiv, ci din cauza ca nu am fost acceptati la gradinita. Deh, nu l-am inscris de cand era in burta, cum am inteles ca se procedeaza de cele mai multe ori. Bineinteles ca aceste reguli nu se aplica in orice oras si in orice Land, dar Düsseldorf-ul este tare bogat in nasteri si cam sarac in oferte de ingrijire ulterioara. 2012, anul nasterii lui Felix, a avut cea mai mare rata de nasteri din ultimii 40 de ani.
Initial ne cam speria ideea de Tagesmutter, locuind sub noi una, nu prea “cu toate pasarelele” acasa, dar am gasit una care pare ok si care se completeaza cu mama ei, si ea fiind tot Tagesmutter. Cele doua Tagesmutter au momentan in grija 6 copii si tare este frumos sa ii vezi impreuna cum zburda si descopera jocuri noi. Si mai ales cat sunt de ascultatori – cred ca functioneaza sistemul de turma :D.
Aceste Tagesmutter sunt sustinute de catre sistemul german din punct de vedere material, suma la care trebuie sa completeze si parintii, cu o anumita valoare pe ora, setata de Tagesmutter, si pentru mancare. Ca si valoare, sistemul de Tagesmutter este mai scump decat gradinita si sub gradinita privata. Din acest motiv este cautat in special de copiii pana la 3 ani. Dupa 3 ani gradinita este gratuita si se considera ca cei mici sunt pregatiti sa dea piept cu sistemul de gradi in adevaratul sens al cuvantului.

Momentan suntem in perioada de adaptare care mai tine pana pe 15 octombrie, timp in care il invatam pe Felix ca si daca plec 5 min sau jumatate de ora sau 9 ore intr-un final, nu dispar de tot si ca mereu ma intorc la el. In aceasta perioada merg si eu cu el la gradi si ne jucam impreuna in noul mediu. De saptamana viitoare eu voi pleca cate jumatate de ora si apoi ma voi intoarce sa vedem cum este fara mami in imagine. Da, adaptarea se face treptat si speram sa mearga bine si fara prea multe suspine.
Din 16 oct incepem zilnic cu 3 ore, din martie 6 ore si din aprilie cam 9, poate chiar mai multe ore. Incet incet invatam sa il lasam pe Felix pe picioarele lui si tare e greu. Cu toate acestea stim ca avem flacau mare si ne bucuram de independenta lui.

In cele cateva zile am reusit sa fac cateva poze de la gradi: