Vocabular de un an si 7 luni

Dupa ce am inceput in stil puternic cu vorbitul…initial mai timid pe la un an si 2 luni si foarte clar si diversificat pe la un an si 5 luni, acum a luat Felix o mica pauza…parca a tras in parcarea de pe autostrada dupa ce a bagat la viteza maxima. Imi imaginez oboseala pe care am simtit-o noi cand am venit din Croatia dupa 20 si ceva de ore de mers cu masina…eh, asa cred ca este creierasul lui.

Cand a inceput sa toace toata ziua si sa imite orice sunet scos de noi sau alti oameni, ne-am minunat cat de rapid incepe la el aceasta perioada frumoasa. Daaar, in acelasi timp ne asteptam ca macar cateva gene sa se transmita si catre micul nostru pui, ca doar amandoi parintii ne mandrim cu vorbaraia de copii mici.
Ei bine, si ce a oprit aceasta evolutie extraordinara?! – pai dupa ce m-am trezit intr-o dimineata si mi-a spus relaxat ca parul meu este gura, m-am ingrozit! Ursul devenise tigru, iepurasul devenise urs iar masinile erau cand “Auto” cand “simba”.
Gaina era vaca si calul iepuras…pffff. Mi-am dat seama ce inseamna inca o limba in viata lui. Daaa, acum a inceput in tomba cu limba germana. Si daca la inceput de gradinita ne incanta cu vorbe din ambele nuante (romana si germana), acum si-a pus stop si ne da un haos de cuvinte…vorbeste tot mai mult in “limba lui” si ici si colo mai apare cate o vorba in germana si romana. Pfff, acum este perioada de asezare!
Nu pot sa ma abtin si sa nu imi imaginez ce este in capul lui – conexiuni, conexiuni…impulsuri…conexiuni, conexiuni, impulsuri…un calculator la nivel inalt :D.
Ne place aceasta masinarie mica care functioneaza in capul copilului nostru si chiar daca avem impresia acum a luat o pauza, sunt sigura ca firele sunt incinse la maxim.

Stim ca a inceput sa stapaneasca germana, pentru ca acum reactioneaza fara probleme la comenzile date de Tagesmutter. Deci da, incepe sa se faca lumina dar deocamdata isi cauta ordinea in dezordine.

Cateva cuvinte de-ale lui:
simba = masina
komm = komm (asta o zice clar)
Lucyca = isica (jucaria lui preferata)
Mia = Miaaa (cu a luuung – tot o jucarie)
bandonu = balonul
pacicii = papucii
guua = gura
paah = par
mahm = nas
cecei = cercei
spancene = sprancene
pantzii = antideparantii (papucii de casa)
Fecsh = Felix
Outz = Ionut
Uaca = Raluca
Bad = Vlad
Tudo = Tudor
Xana = Roxana
Ahai = Mihai
Si high light-ul—> cancenia = gandacel

ar mai fi muuulte si multe…stie animalele dar cel mai mult dupa cum fac si nu dupa denumire…vaca, tzup tzup (iepurasul), mac mac, ga ga, hau hau 😀

Acum facem ordine si incercam sa fixam iar mai bine limba romana… ca germana se fixeaza ea 😉
DUS_3697

DUS_3656

DUS_3661

DUS_3687

Sfantul Martin

Iata o sarbatoare pe care noi, romanii, nu prea o cunoastem, dar care se serbeaza cu mare fast in Germania si pe la gradinitele cu predare in limba germana din Romania.
Anul acesta am fost pentru prima data invitatii copilului la aceasta sarbatoare si tare ne-a mai placut acea atmosfera calda. Am avut si mare noroc de vreme “fara ploaie”, asta, dupa ce toata saptamana a turnat cu galeata.
Tagesmutter-ul ne-a “atasat” si pe noi la o gradinita mai mare, ca deh, la noi sunt doar 5 copii, si am serbat in grup mai larg :).

Pentru Fecsh (ca acum asa il cheama ;)) a fost primul Sfant Martin si pentru noi la fel. Cu emotie am alergat din magazin in magazin sa ii gasim un batz cu bec (nu stiu de ce aveam eu impresia ca se foloseste o lumanare :D), iar el a pictat si pregatit impreuna cu educatoarele felinarul. Eh, inca nu ne mandrim cu Picasso, dar se vede o urma de artist modern acolo ;). El si-a ales un arici sa ii infrumuseteze felinarul…cam greu sa descriu in cuvinte cum arata (mai bine voi pune poze).

Sarbatoarea Sfantului Martin este o sarbatoare religioasa, care marcheaza postul Craciunului. De ce Sfantul Martin? Pai se serbeaza Martin de Tours, un episcop venerat de catre popor pentru dragostea lui pentru cei saraci si pentru cei neindreptatiti. Legat de aceasta, se joaca o mica sceneta la care sunt prezenti toti copiii si parintii. Legenda spune ca acest Martin vine calare pe un cal “mucegaios” (adica alb cu pete mici gri), dar frumos (cam asa cum ni-l imaginam pe cel al lui Harap Alb dupa ce mananca jaratec). Buuun, el este imbracat cu o pelerina mare rosie si vine calare spre un om sarman si imbracat saracacios. Martin isi rupe jumatate din pelerina lui si i-o intinde saracului.
In mod normal se serbeaza Sfantul Martin pe data de 11 Nov, data la care a murit episcopul Martin de Tours, dar noi am participat pe 8.
Sarbatoarea se tine in mai multe zile din cauza lipsei de orchestra, cal, om pe cal etc.

Cum a decurs totul? Noi am asteptat cuminti la locul de intalnire (copii si parinti) aparitia lui Martin. Fiecare copil dotat cu felinarul lui:

Deodata a aparut Martin pe un cal frumos:
DSC_0437

Apoi l-am urmat toti in sir…se simtea ceva din atmosfera de Paste cand pleaca toata lumea cu lumina de la biserica, doar ca acum fiecare copilas ducea mandru in mana cate un felinar:

DSC_0439

Apoi am ajuns intr-o pajiste unde Martin si-a dat jumatate din haina omului sarac:
DSC_0450

Fecsh a batut din limba (sau cum sa ii zic ca face cand face ca un calutz?! :D) tot timpul si s-a bucurat de marea de luminitze:

DSC_0448

O sa incercam sa ii pastram toate felinarele…cred ca o sa avem nevoie de o camera speciala pentru asta :D.

Aaa, si ca sa nu uit, aici se da fiecarui copil mic si mare cate un Weckmann, adica un fel de turta cu stafide, asa ca toti erau cu falcile ca niste hamsteri (inclusiv io) ;).

Cu cat cresc copiii, cu atat este mai interesant, pentru ca apoi se duc prin magazine si case la cantat si primesc dulciuri, pizza si alte bunatati ;).
Frumos obicei!

Parinti de copil de un an jumatate

De cand suntem in 3, parca perioada asta de dupa un an si mai recent este cea mai zbuciumata…parca ma dau intr-un roller coaster al sentimentelor. Felix ma foloseste pe post tampon ca sa isi descarce frustrarile, pe post “loc de pupat” cand ii vine sa indrageasca, pe post de “loc de resemnat” cand se mai buseste de ceva si chiar si pe post de strada ca sa mearga pe mine cu masinutele :D.
Aaaa, si sa nu uit ce mult ii mai place sa ma calareasca – eu sunt Murgul lui…da-i si da-i pe burta mea si daca stau pe-o parte, sta si asa si ma calareste ;).

E minunat cat de mult ne iubeste acum si cata nevoie are de noi. Cred ca dependenta asta, cateodata sufocanta, nu va mai fi niciodata in viata la fel de intensa. Incercam sa ne bucuram de ea, si totusi din cand in cand mai tragem cate o gura de aer cu mare placere. Imi amintesc cand eram mica si veneam de la mare si ajungeam in zona noastra, la munte, si ne opream intr-o parcare sa ne umplem plamanii de aerul cel bun. Ah ce bun era! Asa ne bucuram noi acum de cele cateva momente cand nu suntem calariti de copil…spre rusinea noastra, ne gandeam la un moment dat sa plecam intr-un concediu fara el. Dar sincer, cred ca ne-am topi de dor. Dupa o noapte intreaga de nevazut, abia asteptam sa vina dimineata si sa ne revedem copilul.

…vedeti cum povestesc? Cu adevarat sunt lovita de sentimente de toate culorile si totusi cat este de frumos cu Felix in viata noastra!

Aproape fiecare moment este planuit in functie de copil si sunt convinsa ca s-ar putea mai rau…dupa 8 seara (ora cea sfanta), cand copilul se adoarme, ne relaxam la filme, citit, bai lungi sau stam calare pe net. Cred ca aceasta este gura de aer care ne-o da copilul si cred ca si el are nevoie de ea.

Acum este varsta descoperirilor si aproape ca si carutul i se pare o corvoada…ne spune simplu “zos” – adica jos si stam cu orele si studiem fiecare pietricica, castana, caramida, rata, catel si mai ales baltile care sunt cu nemiluita pe la noi. Da, este un copil normal si asta ne incanta…mereu am spus, decat apatic intr-un colt, mai bine galopand prin casa si pe strazi.

Copil adaptat

Dupa doua saptamani de mers si stat singur in fiecare zi cate 2 ore jumatate – 3 ore la gradi, s-a adaptat copilul. Luni nu a mai plans la despartire si vad ca o tine asa pana azi. Yuhuuu!!! Suntem fericiti ca simte bucurie la revederea cu prietenii lui, si ii datoram in special aprecieri lui Iara (o colega) care il intampina in fiecare dimineata cu un ursulet :). Tare este frumos sa vezi cum piticuti de doar un an, doi, simt ca cei de seama lor au nevoie de atentie si sprijin.

Inca ne luptam cu trezitul din somn in plansete puternice si speram din suflet sa treaca si acestea curand ca noi nu prea suntem obisnuiti cu, cotcodaceli pe la 4-5 dimineata.

Eh, acum ne pregatim de Martinszug…dar aici revin cu detalii. O sa mai atasez cateva poze adunate si trimise de Tagesmutter.
Primim si informatii cu joculetele si activitatile in care sunt implicatii puiutzii si pe ce se pune accent in dezvoltarea lor. Acum sunt tot mai sigura ca am luat cea mai buna decizie…inceperea in colectivitate ii face tare bine. Si ce ne mai distram cand ne zice relaxat “Nein” , sau ne indeamna sa “komm” dupa el, “Auto”,
“Kastanie” si multe altele sunt la ordinea zile :).