…asa mi-o voi aminti mereu…

DSC_0726

…astazi ne-a parasit cel mai fidel, cel mai iubit…ce sa mai surioara noastra… ultima luna a fost un chin iar de ieri noapte a ajuns sa planga de durere :(. Nu a avut un sfarsit usor, dar stiu ca viata ei a fost una implinita si frumoasa. A trait aproape 19 ani si era si ea o varsatoare, ca jumatate din familia noastra.

Azi am incercat sa imi amintesc momentele frumoase petrecute impreuna si am reusit sa zambesc la multe dintre ele…Am sa va povestesc cateva:
Cand era mai mica a concluzionat tati intr-o zi ca este mai desteapta decat un om, zicea: “acum daca o sa mai stie si tabla inmultirii, le cam stie pe toate” si asa era. Ginea orice moment si stia cum sa se poarte in orice situatie. Stia sa fie iubitoare si supusa, se supara si nu mai vorbea cu noi si petrecea ore in casuta ei, stia sa isi apere familia si chiar sa mai ciupeasca din cand in cand cate un strain.
Imi amintesc o data cand era vremea de umblat dupa catzei – ea era femela – si pretendentii stateau gatuiti prin fata blocului, iar ea nu stia cum sa evadeze. Asa ca se cerea la pisu :D. Noi o faceam ping pong de la unu la altul pana cand se incumeta Dida sa o scoata…si ce sa vezi – cum ajungea afara, tuleo! Mai venea dupa cateva ore, toata cu noroi si cu un fatzau de vinovaaata. Stia sa isi ceara iertare apoi si venea incet incet sa ne pupe si sa ne intre iar pe sub piele :D. Ce sa faca femeia, daca nu se putea abtine?! 😀

Imi amintesc cand il adormea pe Mickey seara si apoi hopa pe birou ca sa ma alerteze sa o iau. Noi aveam pat suprapus, iar eu dormeam sus si credea ca daca latra de pe birou, este mai aproape si ajunge sunetul mai rapid la mine…eeehee, nu era proasta, va zic!

O venera pe mami si oriunde mergea prin casa era dupa ea, parca era trasa de un magnet. Mai rau decat Felix dupa mine…Domneee, nici la baie nu se putea duce ca o pufaia pe sub usa sa o ia cu ea :D.

Mai am una cu ea, din primele luni de cand era la noi. Mergeam cu ea pe strada si ea era iar cu nasu-n tufisuri si nu mai venea odata.. Din fata venea o vecina pe care aveam de gand sa o salut si nu stiu cum, dar a iesit un fel de “Buna ziua!” strigat catre Ticky! :))) Tanti m-a privit uimita, dar a raspuns iar Ticky a lasat tufisul si s-a indreptat catre mine ;). Macar a fost cu succes :D.

Nu a fost nevoie niciodata sa o ducem in lesa, ea ne urma mereu si era ascultatoare. Nu prea era ea mancacioasa, dar asta nu ne-a speriat niciodata. Stia ea sa isi ia cat ii trebuie. Avea gusturi tare ciudate la mancare si niciodata nu am putut sa o inteleg: urda, carne de vita – d’aia super vaca, oaie ..ce sa mai…
Statea nemancata cu zilele, dar si cand baga, se punea pe un dans. Pfff, pe spate pe burta, pe jucat…vorba Mirelei: “De ce nu ii dati mai des daca tot se bucura asa de tare?!” Corect…noi ii dadeam dar eu cred ca ea se pastra ca o adevarata Lady!

Nu a fost doar un catzel, a fost un membru al familiei, chiar cel mai important! A lasat un gol pe care nu il vom putea umple niciodata cu nimic.
Te iubim, surioara noastra!

Vecina de la 1

Cand ne-am mutat in noul bloc, eram insarcinata in 7 luni, nu m-as fi gandit ca o sa ajung sa scriu un articol despre vecina de la 1…dar cum viata mea a fost mereu plina de surprize, de ce sa nu o impartasesc si pe aceasta cu voi?!
Ei bine, cand se apropia luna si ziua in care urma sa ne inmultim, ne-am decis sa ne luam un cuibusor mai mare ca si asa abia mai aveam loc noi, in cele 2 camere in care locuiam. Am umblat pe ici pe colo…putin mai greu cu mega burtoiul dupa mine si intr-un final ne-a cucerit apartamentul in care locuim azi.
Cand esti plecat din Romania, te bucuri la fiecare semn de Romania pe care il intalnesti…miros de sarmale, niste ardei sau vinete coapte, blocuri gri 😀 si vecini care dau in calorifere ;). Glumesc, vecina de sub noi nu ne-a bucurat cu acest favor si totusi ne-a adus un pic mai aproape de Romanica noastra.

Eu am crescut intr-un bloc, cum au crescut multi dintre amicii copilariei mele si la bloc e ca la bloc. E frumos ca legi prietenii si ajungi sa ai gasca. Te joci de-a hotii si vardistii, prinsea si scunsea, elastic si coarda…mai are sens sa le enumar? Acestea sunt amintirile copilariei mele si nu faptul ca stateam intr-un bloc gri in care aveam norocul sa stam la 2. Daaa, era bun tare etajul 2 pentru cei de 3 si la 4 aveau mai mult de mers pe intuneric (se intampla des sa ramanem fara curent si sa ne apuce vorbaraia despre intamplari horror prin fara blocului). Eu la 2 nu eram nici la parter, nici la 4, asa ca mereu aveam companie pana in fata usii :).

Am auzit des in copilaria mea de vecini “batatori de tevi de calorifer”, de vecini “batatori la usa si pusi pe scandal”, dar la noi in bloc era un fel de intelegere muta. Tata isi pornea mobra pe balcon (sa nu radeti, dar a reusit sa o urce pana la 2 ca sa o repare), iar noi acceptam fara comentarii alergaturile prin casa ale copiilor din vecini. Nu ne deranja si nu deranjam. 🙂
Imi amintesc cu rusine si in acelasi timp cu un zambet tamp, cand am decis impreuna cu Ada, prietena copilariei mele, sa golim vana plina de apa si sa o turnam pe geam…bineinteles ca am folosit niste sticle de sampon goale. Nu stiu daca va amintiti, dar pe vremurile acelea, aveam mereu vana plina pentru ca nu se stia niciodata cand se va lua apa. N-am sa o uit niciodata pe tanti Dinu, care, dupa ce am golit toata vana, a sunat la usa noastra cu o falca in cer si una in pamant. Tocmai spalase femeia geamurile de la balcon, si asta era munca nu gluma, iar noi reusisem sa i le murdarim cu un fel de zoaie formate din apa si resturi de sampon :D. Ne-am ascuns dupa usa amandoua, asa ca nu am fost greu de gasit si pus la punct. Nuu, nu ne-au batut. Cumva am impresia ca si parintii mei se distrau de copilaria noastra :).

Eh, dar sa revin la Germania…Ne-am mutat aici si toate au fost bune si frumoase pana cand Felix a invatat ca mersul este muuult mai distractiv cand se face pe calcai :D. Eheeeee, si uite asa face rondul casei (avem apartament circular) de fiecare data cand vrem sa il imbracam…el crede ca ne cam jucam prinselea ;).
Si dupa ce am acceptat cateva dati batai la usa din partea vecinei, cearta pe copil si taiat de orice chef de copilarit, am decis sa ii interzicem sa se mai prezinte in fata usii noastre. In Germania este o lege, ca deh, aici este o lege pentru tot, prin care zgomotul de copii trebuie tolerat. Bineinteles cu unele exceptii – liniste dupa ora 22 si pana la 6. Noi ne incadram perfect. Ei bine, dupa ce i-am interzis batutul la usa, a gasit vecina o noua metoda – batutul in podea.
O data ne-a batut in podea, respectiv tavanul ei, exact cand Ionut isi facea vocalizele in baie (exersa pentru ziua Romaniei – “Treceti batalioane romane”). Daca nu prea am fost inzestrati cu voce si suntem o familie de afoni, ne-am luat si atunci o bubuitura puternica. Dar suntem multumiti, nu mai bate la usa…daca nu ii vezi fata si doar auzi un bum in podea, parca este mai suportabil.

Ehee, viata intr-un apartament de bloc este aceeasi, indiferent de unde te asezi :). Cand ne facem mari, ne luam casa, AM ZIS! 😀

DUS_3676

sau mai bine pe masa 🙂
DUS_3703