O saptamana fara copil

Dragi parinti, pentru ca am impresia ca vorbim aceeasi limba, cunoasteti acea liniste apasatoare si totusi placuta? Cunoasteti acele momente de relaxare totala, cand nu vrea nimeni sa te catere, nu vrea nimeni sa te foloseasca pe post de sosea, nu vrea nimeni sa manance, sa doarma, sa iasa pe Stra├če…cand esti doar tu cu tine si cu o telecomanda in mana sau un laptop in brate sau pur si simplu mananci in liniste? Ei bine, asa a fost pentru mine acest weekend :D. Nuuu, sa nu ma invidiati. E frumos asa, dar cum zicea un prieten drag, parca imi lipsesc 3 coaste.

Totul a inceput miercuri, cand am plecat la drum spre Germania. Grea a fost despartirea de mogaldeata de 2 ani, care m-a pupat cu foc…si totusi, dupa ce m-am suit in avion si am realizat ca pot sa scot o revista, sa motai pe scaunul meu cel incapator, parca a inceput sa imi placa acest moment de libertate :p.
Saptamana a trecut usor si dupa primele 2 zile de munca, abia ajungeam sa ma tar acasa si sa ma cuibaresc comod cu un bol de mancare in mana. Dar apoi a venit weekendul…luuung, cu putine ocupatii si mai ales fara baietii mei.
Copilul s-a adaptat usor la “mama este la servici” si acum imparte cu mine momente de intimitate doar pe skype. Ma hraneste, ma pupa si ma imbratiseaza, dar nu proteseaza. E bun, e tati si am impresia ca nu e rau nici asa :).

Imi place acest lux? Pai ce sa zic, noroc ca stiu ca mai sunt doar 3 zile…ca altfel cred ca eram deja adancita cu moaca intr-o perna. E simplu, pentru ca stiu ca se termina.
E nevoie? Cred ca mai este si nevoie de cate un moment de genu’, dar nu as vrea sa-l experimentez prea curand.
Ce ma linisteste? Ca este cu tati si atunci stiu ca este pe maini bune.
Ce ma ingrozeste? Faptul ca va creste mare si atunci tot ce sper, este sa ramana macar pe aceeasi planeta cu mine.
(O sa vedem daca am sa mai vad lucrurile la fel dupa perioada de pubertate ;))

Azi e duminica, miercuri ne vedem. Cea mai lunga despartire am marcat-o la 2 ani!