Insulele Caraibe

Se aude in boxe vocea stewardezei. Ne apropiem de aterizare…accept cu greu cele 0 grade anuntate la sol. Nu de altceva, dar eu inca port un maiou. Doar vin de la cele 30 de grade din Caraibe :D. Ne apropiem tot mai tare de sol si simt cum ma atinge manuta mica a lui Felix. Stie ca la aterizare ne strangem de mana. De obicei eu transpir, iar el inca se minueaza de bubuitura de la impactul cu solul. Privesc afara pe geam si imi dau seama ca ninge “cu geleata” – wow! cele mai groase haine pe care le-am avut cu mine in excursia aceasta, au fost o pereche de pantaloni de in si un hanorac mai gros. Pantaloni sunt pe mine, hanoracul la indemana si totusi nu am cum sa imi dau seama ca aici e iarna…la doar 8 ore diferenta este iarna, iar dincolo vara! Eee, cat de rau poate sa fie, ne revenim. Doar am crescut la Brasov :D. Cica as fi copil de munte, nu-i asa? Ei bine, am sa vad eu…

In timp ce ne apropiem de sol, trec scurt in revista…trei saptamani de vacanta. Asa da, nu? Pai daca tot o facem, hai sa o facem lata!

De pe drum:

Prima insula vizitata a fost Martinique, o bucatia de Franta imprejmuita de Marea Caraibelor si Oceanul Atlantic. Am aterizat in Martinique la inceput de 2015 pe o ploaie si un vant de se indoiau palmierii. Totul o iluzie. Noi veneam de la cele 12 grade de la Paris si credeam ca nu are cum sa fie chiar asa de cald. Parea frig, dar era caaald. Ploaia care ne-a intampinat la aterizare, a disparut intr-un foc si brusc a aparut un soare puternic. Cred ca primele zile a plouat si de cat 20 de ori pe zi. La un moment dat nu mai tineam cont, nici nu era rau cand ne mai uda putin ploaia…era un fel de dus caldut. Cat de nostim a fost cand am iesit din aeroport si am pasit in mica Franta. Peste tot Renault, Citroen, Peugeot si ici colo cate un BMW sau Mercedes pierdut. Toate inscrise cu numere frantuzesti…adica zbori 8 ore si tot in Franta esti! Stiam asta, dar cand ajungi acolo si vezi ca este chiar asa, parca devine si mai distractiv. Martinique face parte din Franta si la intrarea pe insula, a fost de ajuns sa prezentam buletinele. Insula este mica, cu o lungime de 60 km si o latime de 20 km, dar de ajuns ca sa faci in jur de 3 ore cu masina cap coada. Au autostrazi, dar toti au masini si daca in Germania suntem cam satuli de ambuteiaje, pai sa vezi ce este acolo. Ce m-a impresionat in Martinique? Pai initial apa, care este suparator de tulbure pe anumite plaje, chiar mai rau decat Marea Neagra, si exact la polul opus de cristalina si plina de vietati la scufundari, sau la alte plaje mai protejate de golfulete. A fost interesant sa vad oamenii pe strada, sa vad extremele care marcheaza aceasta insula, cu oameni foarte instariti si oameni la limita saraciei. M-a distrat relaxarea in reactii cand ai nevoie de ceva urgent. Totul merge incet si lumea este intr-un relaxare totala, si totusi cealalta insula pe care am vizitat-o, St Lucia, parca era si mai in extrema la acest capitol. M-au incantat peisajele parca rupte din reviste cu plaje cu nisip alb sau negru vulcanic, cu palmieri, cu apa turcoaz, cu vitati nenumarate in apa…da, este Caraibe si a fost frumos.

Cateva poze din Martinique:

Apoi am fost in St Lucia. O insulita ceva mai mica, care la prima vedere nu mi s-a parut mult mai slab dezvoltata decat Martinique. Aveam sa imi schimb aceasta parere la intoarecerea in Martinique. Asa cum Martinique este marcata de masini franceze, asa este St Lucia marcata de Daihatsu, Mitsubishi, Toyota, Chevrolet…alta insula, alte gsturi, sau poate doar alte posibilitati. In St Lucia se conduce pe stanga si cum exista o taxa pentru orice, se cere taxa si pentru condus. Ma bucur ca am avut o masina automata ca te mai obisnuiesti sa conduci pe stanga, dar sa bagi vitezele cu stanga, mi se pare de domeniul SFului. St Lucia face parte din Commonwealth, dar este o insula independenta. Oriunde privesti, vezi si auzi Bob Marley. Ce mi-a mai plaaacut asta! Toata lumea este rasta si pot sa jur ca toti au in buzunare cate un joint. Mi-a placut in St Lucia ca oriunde te opreai si intrebai ceva, ti se raspundea in engleza. Mult mai usor decat in Martinique, unde am vorbit cu maini si picioare :D. Ce mi-a placut in St Lucia? Pai exact ca in Martinique, plajele minunate si mai ales cele cu apa cristalina, de puteai crede ca privesti intr-un acvariu cand te uiti sub apa. Mi-au placut minunatii Pitoni (doua conuri vulcanice de 797m, respectiv 750m), mi-a placut sa beau relaxata cate o nuca de cocos cu paiul, mi-a placut sa calarim pe plaja si sa povestim cu localnicii, mi-a placut sa cunosc Europenii impliniti si fericiti departe de casa lor. Si sa nu uit, mi-a placut sa mancam in restaurantele inchegate in mijlocul satelor de localnici…asa am aflat si eu ca exista banane pentru gatit :D.

Cateva poze din St Lucia:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

AlphaOmega Captcha Classica  –  Enter Security Code