Buna dimineata la ora 6

Intind mana de sub plapuma si parca ma simt „umpluta de somn”, dar ,totusi, parca as mai motai putin, putin. Asa ca ma cuibaresc mai bine si incerc sa incep un vis nou…cand aud usa de la baie izbandu-se de perete si capacul de la WC trantindu-se. Stiu, s-a trezit copilul. Apas timid lumita de la ceas si vad ca este doar 6:25. Moaaa, ce as mai dormi macar 5 minute. De cand s-a mutat ora, copilul se trezeste exemplar pentru ca noi sa ajungem la timp la munca si el sa fie primul la gradinita J.

Apoi astept. Stiu ca din moment in moment va veni sa se cuibareasca langa mine, sa ne iubim de dimineata…si vine, se baga langa mine, il acopar cu plapuma si sper sa mai motaim amandoi. Dar nimic! Ne pupam de vreo suta de ori si apoi vine prima rugaminte: „Mami, hai sa ne trezim si sa il mai lasam pe tati sa mai doarma. Mergem sa ne jucam amandoi. Bine?“ „Felix, este inca noapte afara. Hai sa mai stam cinci minute“. Nemultumit, se cuibareste in bratele mele si se gandeste ce sa imi zica ca sa ma convinga. „Mami, dar eu nu mai pot sa dorm. Hai sa ma imbraci!“ „Mai stai inca putin, Felix. Apoi mergem ca si eu trebuie sa ma imbrac sa merg la munca“…nu trece un minut ca vine imediat rugamintea cheie. „Mami, dar imi este asa foameeee! Hai sa imi dai cereale cu laptic / ou / cacao“… ciudat este ca dimineata ar manca orice si in rest mai ca nu stam intr-un picior doar doar va inghiti ceva :D. Bun, cu asta m-a convins. Ce sa o mai tot dam in dreapta si in stanga. Cand cere copilul de mancare, nu comentam. Nu ne mai e somn, nu mai vrem lalaiala in pat…tot ceea ce vrem, este sa ii dam sa manance. Si oricum deja este spre 7 si imediat trebuie sa iesim pe usa.

Cam asa sunt diminetiile la noi si nu facem rabat nici in weekend, doar ca atunci ne trezim cu gandul la somnul de pranz pe care il bagam direct in vena ca drogatii :D.

Nu ne plangem, nici inainte (de copil) nu eram noi prea mari puturosi dimineata si uite asa ne trezim si cu pupici de copilas de trei ani jumatate deja J.